Aniversăm 78 de ani de la naşterea sculptorului brăilean la Centrul Cultural Nicăpetre

Amintiri schiţate

schiţe ȋn cerneală albastră din perioada studiilor

Ȋn aceste schiţe fugare artistul urmăreşte traseul primelor emoţii legate de renunţarea la un mediu familiar, cunoscut, ocrotitor şi ȋntâlnirea cu ceea ce s-ar putea numi destinul artistic, neprevăzut, pe care va trebui să-l cucerească şi să-l ȋmplinească prin creaţia proprie.

Notaţiile eliptice El pleacă astă seară, TE salut Buc., sunt mesaje de tip telegramă autoadresate, care se pot constitui ȋn ilustraţii pentru scrierile autobiografice ale artistului.      

   

De la operă … despre creator

desene ȋn cărbune pe hârtie , 1978

Dacă artiştii păstrează secretele meşteşugului lor ȋn propriile ateliere şi doar uneori le ȋmpărtăşesc cu cei apropiaţi, un ochi atent poate descoperi sau recunoaşte, privindu-le desenele, locuri, personaje, aspecte din realitatea lor cotidiană.

Acestea particularizează opera fiecărui artist prin modul ȋn care transmit date despre evenimentele contemporane, păstrează amprenta inconfundabilă a fiecărei personalităţi creatoare şi reprezintă o viziune originală.  

Fragmente cu semnificaţii

            Ȋn aceste desene sunt concentrate şi ermetizate vizual detalii referitoare la micile cute ale epidermei, protuberaţiile osoase şi expresivitatea mâinilor şi gesturilor siluetelor feminine.

 Prin acest mod de a identifica, ȋntr-un singur detaliu sau un singur punct un ȋntreg, Nicăpetre defineşte conceptul de limită de la care porneşte şi se poate desfăşura o formă ȋn spaţiu.

Captiv

  

            Cum poate fi măsurată puterea de cuprindere, cu mintea, a datelor realului şi imaginarului de care un artist poate fi capabil ?

Compoziţiile de mai sus ar putea fi relevante ȋn acest sens ?

Ele ne dezvăluie ideea de multispaţialitate, de cuprindere cu vederea a multiple perspective, prin intermediul ochiului supradimensionat, ce poate surprinde modificările survenite ȋn timp, ȋn transformarea datelor unei realităţi cunoscute.

 

Dincolo de suprafeţe

 

Dincolo de suprafeţele pe care un artist le acoperă cu gândurile sale, devenite linii de perspectivă, stă ascunsă ideea ce nu a prins contur ȋncă.  

Ea apare asemenea unui chip ascuns, a unei legături puternice, poate fi o prezenţă constantă, asemenea unui chip drag sau atât de ȋndepărtată ca un peisaj cu himere.       

Silueta umană instrumentalizată

               Dacă am ȋncerca să gândim coordonarea părţilor corpului uman prin reţele de tuşe ce urmăresc direcţiile de mişcare ale acestora, am obţine o siluetă instrumentalizată, transformată ȋn mijloc de transmitere al impulsurilor dinspre o formă spre cealaltă.

            Prin aceste desene şi gravuri, Nicăpetre a descoperit caracterul static şi dinamic al formelor pe care alege să le reprezinte şi a urmărit o coordonare a lor ȋntr-o compoziţie unitară, ȋn care fiecare element devine suport pentru celălalt.          

Ce se ascunde sub mască ?

Ȋn desenele lui Nicăpetre culoarea intervine pentru a păstra prospeţimea ideii iniţiale, transpusă ȋn conturul formei, şi poate fi considerată un echivalent al aurei ce ȋnnobilează subiectul ales, ȋl sustrage timpului şi uneori ȋl transformă chiar ȋntr-un adversar al acestuia.

Ȋn aceste compoziţii ȋn care aparent nu se ȋntâmplă nimic neobişuit, culoarea apare ca un semnal insolit, o mască ce trezeşte semne de ȋntrebare şi ȋndrumă privirea să cerceteze mai ȋndeaproape.   

Peisaj pentru om

 

          

 

Fie că se integrează ȋn natură, ȋmprumutând aspecte ale acesteia, sau devin semne ȋn cadrul ei, siluetele cvasi-umane desenate de Nicăpetre transmit stări ce consonează cu peisajele ȋn care sunt plasate sau pe care le-ar putea reprezenta.

Astfel se poate observa cum natura ȋmprumută masca feminităţii pentru formele vizibile, palpabile, pe care le creează, iar pentru forţele ei nestăpânite, ce nu au ȋncă o formă concretă dar pot fi redate prin intermediul raţiunii, aceasta capătă ȋnfătişarea unui trup masculin viguros. 

Aşezate ȋmpreună, cele două faţete ale naturii creează o relaţie vizuală şi spaţială din care putem percepe simultan, dar şi ȋn paralel, cele două siluete ce se completează reciproc şi creează datele genului numit peisaj.     

 

Modele şi avataruri

   

 

        Dacă privim desenele realizate după model, nu percepem imediat un reper din care ȋntreaga compoziţie să ȋşi găsească un echilibru, datorită numeroaselor detalii ce ne atrag atenţia ȋn direcţii diverse.   

Ȋn următoarele schiţe ȋnsă este vizibilă o axă imaginară (linia şerpuită) ȋn jurul căreia artistul a amplasat contururi umane ce apar ȋn oglindă, se suprapun şi se multiplică ȋn spaţiu. Acestea reiau aceleaşi siluete feminine, siluete ce capătă de această dată trăsături distincte de cele iniţiale.